Era odată un cuplu cu un băiat de 12 ani şi cu un măgar. Au hotarât să muncească, să călătorească şi să cunoască lumea.
Astfel, plecară toţi trei cu măgarul lor. Trecând prin primul sat, lumea comenta:
“Priveşte copilul ăsta prost crescut: el sus pe măgar şi bieţii părinţi, în vârstă, trăgându-l de frâu”.
Atunci, femeia îi spuse soţului:
– Nu vom permite ca lumea să vorbească urât despre copil.
Soţul coborî copilul şi se urcă el.

Ajungând la următorul sat, lumea murmura:
“Priveşte acest tip neruşinat; lasă copilul şi sărmana femeie să tragă măgarul, în timp ce el merge foarte comod pe măgar”.
Atunci, luară hotărârea să o urce pe ea pe măgar, în timp ce tatăl şi fiul trăgeau de frâu.
Trecând prin al treilea sat, lumea comenta:
“Săracul om. După ce că munceşte toată ziua, trebuie să ducă femeia pe măgar! Şi bietul copil, ce să aştepte de la o astfel de mamă!”
S-au pus de acord şi au hotărât să urce toţi trei pe măgar, pentru a începe din nou pelerinajul lor.

Ajungând în satul următor, au auzit locuitorii zicând:
“Sunt nişte bestii, mai bestii decât măgarul care îi cară, îi vor distruge coloana“.
Până la urmă, hotărâră să coboare toţi trei şi să meargă alături de măgar.
Dar, trecând prin satul următor nu puteau să creadă ceea ce vocile spuneau surâzând:
“Priviţi la idioţii ăştia trei: merg pe jos, când au un măgar care ar putea să-i ducă”.

Morala acestei povești este simplă, dar profundă: indiferent de ceea ce faci, oamenii vor avea întotdeauna opinii și judecăți. De aceea, este imposibil să-i mulțumești pe toți. În loc să te lași influențat de părerile schimbătoare ale celor din jur, trăiește conform propriilor valori și urmează-ți vocea interioară. Viața este unică și irepetabilă, asemenea unei piese de teatru care se joacă o singură dată. Nu pierde timpul încercând să îți ajustezi fiecare pas pentru a corespunde așteptărilor altora. În schimb, cântă, râzi, iubește și trăiește cu adevărat, pentru ca atunci când cortina vieții se va lăsa, să simți că ai trăit intens, fără regrete.