Aici, în spațiul ăsta, nu trebuie să demonstrezi nimic
Nu trebuie să fii mai bun, mai calm, mai „rezolvat”. Trebuie doar să fii. Cu tot ce ești acum.
Poate pentru prima dată, ai ajuns într-un spațiu de psihoterapie în care nimeni nu te întreabă de ce plângi sau cât de repede te vei „repara”. Aici nu e despre grabă, ci despre permisiune. Despre răgazul de a simți, de a pune în cuvinte, de a nu ști încă. Nu e întâmplător că ai ajuns aici. Poate că ai obosit să fii puternic. Sau să te prefaci că ești bine. Poate că ai simțit că ceva nu mai merge, dar nu știi ce. Sau știi, dar nu mai poți să ignori. Poate că ești într-o perioadă în care tot ce ți-ai construit în tine sau în afara ta nu te mai ține. Nu mai are sens, nu te mai cuprinde. Poate că durerea a devenit greu de dus. Sau poate că tăcerea a devenit prea apăsătoare.
Redescoperirea sinelui
Uneori vii la terapie pentru o problemă clară – un atac de panică, un divorț, o pierdere. Alteori ajungi aici dintr-un fel de gol care crește înăuntru, tăcut, dar constant. Și e ok să nu știi de ce. E ok să nu ai cuvintele potrivite, răspunsurile sau o listă ordonată cu „de ce sunt aici”. E ok să nici nu știi exact de ce ai venit, dar intuiești că ai nevoie de un spațiu de psihoterapie în care gândurile tale să prindă formă și sens. Poate fi doar o întrebare, un disconfort, o nevoie. Sau doar cu o curiozitate:
- Cum ar fi viața mea dacă m-aș înțelege mai bine?
- Cum aș fi dacă n-aș mai purta în mine toate bagajele astea?
- Dacă aș avea voie să fiu altfel decât mi s-a spus că trebuie să fiu?
Acum, ai voie să fii cum „ești”
Nu te judec. Nu te repar. Nu te trag după mine. Îți dau spațiu. Și timp. Ca să-ți asculți vocea pe care poate ai învățat s-o reduci la tăcere. Ca să-ți înțelegi rădăcinile – cele pe care le știi, dar mai ales cele pe care le-ai uitat sau le-ai ignorat. Ca să te oprești din fuga asta care ți-a fost, poate, singura formă de supraviețuire. Aici nu vorbim doar despre ce ți s-a întâmplat, ci și despre cine ai devenit în tot acest timp. Despre cum ți-ai crescut ziduri, dar și despre cum ai început să vrei ferestre. Despre cum ai dus în spate povești care nu erau ale tale. Și despre cum le poți lăsa jos, una câte una. Poate că nu te-ai întâlnit încă cu tine așa cum ești cu adevărat. Poate că ai fost mereu ocupat să fii cum „trebuie”.
Poate că e prima dată când stai de partea ta
E posibil să nu mai știi cine ești cu adevărat. Sau să nu mai simți bucurie în lucrurile care altădată te hrăneau. Să porți un zâmbet social, dar înăuntru să fie tăcere, revoltă sau neliniște. Ai încercat poate să-ți revii, să „fii pozitiv”, să nu lași să se vadă. Dar ce e acolo, înăuntru, tot nu dispare. Terapia nu este doar despre probleme. Este despre întâlnirea cu tine – cu tot ce ai fost, ce ești și ce vrei să devii. Este despre a-ți da voie să simți, să plângi, să pui limite, să înveți din nou cum arată grija pentru tine.
Ce înseamnă să intri într-un spațiu de psihoterapie?
Eu te aștept aici, într-un spațiu de psihoterapie în care nu trebuie să fii altfel decât ești. Cu răbdare, onestitate și o curiozitate reală față de lumea ta interioară. Nu grăbesc, nu forțez, nu sap acolo unde încă nu ești pregătit să mergi. Îți ofer un spațiu blând, în care poți să respiri fără măști. Un loc în care privirile nu judecă și cuvintele nu trebuie să fie perfecte. Uneori râdem, alteori tăcem. Uneori găsim sens, alteori doar stăm cu ce e. Dar de fiecare dată, ești primit cu seriozitate, cu prezență și cu grijă.
Și dacă ai ajuns până aici, înseamnă că în tine există deja o voce care speră. O parte care încă mai crede că merită să fie văzută, ascultată, reparată. Iar vocea aceea este începutul vindecării. Împreună putem face lumină. Chiar și acolo unde până acum ai văzut doar ceață.
Vrei să citești mai mult din poveste?
Dacă te-ai recunoscut măcar puțin în rândurile de mai sus, poate vrei să citești câteva gânduri despre echilibru și vindecare, scrise pentru momentele în care nu știi de unde să începi, dar știi că nu mai vrei să rămâi unde ești.
