Blues-ul post sărbători

Dimineața aceasta, soțul meu mi-a propus să strângem bradul. Să punem globurile înapoi în cutii, să le urcăm în pod și să lăsăm sărbătorile să devină amintire. Fără să mă gândesc prea mult, am răspuns: „Nu, mai păstrăm bradul!” Surprins, m-a întrebat: „Până când?” și am bâiguit o scuză – „Până în weekend, căci de mâine cu toții suntem ocupați.” A fost de acord. La fel de repede cum am spus-o, mi-a fost clar că nu era doar despre brad.

Nu voiam să-l strângă. Nu încă. Pentru el, era un gest de ordine, de revenire la normalitate. Pentru mine, era un reflex de a prelungi magia, de a rezista acelui gol tăcut care se insinuează în suflet după ce se sting luminițele – blues-ul post sărbători. Lăsând bradul acolo, mai țineam de un colț de căldură. De liniște. De pauza aceea rară în care timpul pare că se oprește.

Ce este blues-ul post sărbători?

„Nu mai vreau” – spune copilul meu, agățându-se de ultimele ore de vacanță. „Nu, mai păstrăm bradul” – spun eu, căutând o scuză să mai țin aprinsă o lumină. Sunt, de fapt, două fețe ale aceleiași stări: blues-ul post sărbători. Melancolia aceea difuză care apare când magia începe să se stingă și ne întoarcem, încet, în realitate.

E o pierdere subtilă, dar profundă. Se simte în piept, în gât, uneori în privirea goală de dimineață. Blues-ul post sărbători are explicații clare, care țin de biologie, de psihologie, dar și de acel ceva invizibil care face ca viața să pară, pentru câteva zile, mai luminoasă.

Sărbătorile sunt un vârf emoțional – întâlniri, lumină, cadouri, mese speciale. Totul activează circuite din creier care ne inundează cu dopamină, hormonul bucuriei. Trăim o formă de extaz domestic, iar când acest „maraton de fericire” se încheie, corpul nostru cade. Zilele devin tăcute. Lipsa stimulilor ne face să simțim un gol, iar golul acesta e adesea ceea ce numim blues-ul post sărbători.

Se adaugă și întoarcerea bruscă la rutină – trezitul devreme, programul aglomerat, responsabilitățile. Iar dacă pui și lipsa de lumină, specifică lunii ianuarie, ai rețeta completă: mai puțină serotonină, mai multă oboseală, și o senzație de „ce rost are?”, care nu e deloc întâmplătoare.

Melancolia de după sărbători nu e o slăbiciune. Este un fenomen recunoscut și explicat în psihologie. Verywell Mind oferă câteva strategii concrete pentru a face față blues-ului post sărbători, cu blândețe și conștiență.

Păstrăm magia sau ne întoarcem la „normalitate”?

Refuzul meu de a strânge bradul n-a fost despre dezordine. A fost despre nevoia de a mai păstra puțin din ceea ce se simțea viu, luminos, cald. Bradul nu era doar un decor – era o ancoră. Un simbol al unei perioade în care timpul părea să curgă altfel, în care eram mai aproape unii de alții, în care grijile păreau să tacă.

Știam că, odată cu el, se duce și ceva din starea aceea specială. Și că în locul ei vine altceva: liniștea grea, zilele identice, programul de dimineață, cutiile de prânz, laptopul deschis. Știam că urma melancolia de după sărbători, acel gol subtil care te prinde pe nepregătite, deși îl trăiești în fiecare an.

Poate că tocmai de aceea păstrăm bradul – nu din lene sau din nehotărâre, ci pentru că încercăm, pentru câteva zile în plus, să amânăm întoarcerea la ritmul acela care ne consumă. Și poate că nu e nimic greșit în asta.

Cum gestionăm întoarcerea la rutină

Dacă te-ai surprins amânând strângerea bradului sau oftând în fața unui calendar nou, să știi că nu ești singur. Întoarcerea la rutină după o perioadă de intensitate emoțională poate fi dificilă, mai ales când e însoțită de melancolie, lipsă de energie și un sentiment de „nu sunt gata”.

Însă există moduri prin care putem face această tranziție mai blândă. Cum gestionăm întoarcerea la rutină? Prin pași mici, conștienți, care ne reancorează fără să ne rupă brusc de ce a fost frumos.

• Păstrează ceva din sărbători – o lumânare parfumată, o decorațiune discretă, o melodie care-ți amintește de tihna zilelor libere.

• Planifică ceva plăcut, chiar și mic – un prânz cu cineva drag, o plimbare, un weekend departe de oraș. Să ai ce aștepta ajută la motivare.

• Expune-te la lumină naturală, mai ales dimineața – chiar și 10 minute pot face diferența în starea ta de spirit.

• Nu te grăbi să fii productiv din prima zi. Permite-ți o revenire treptată.

• Vorbește despre cum te simți. Validarea vine uneori doar din faptul că altcineva spune: „Și eu simt la fel.”

Cum gestionăm întoarcerea la rutină este, de fapt, întrebarea mult mai adâncă: cum ne întoarcem la noi, după ce ne-am pierdut puțin printre zâmbete, cadouri și așteptări? Poate că răspunsul nu e o rețetă, ci o alegere zilnică de a păstra o fărâmă de magie și în viața obișnuită.

Poate că blues-ul post sărbători e și un semnal că avem nevoie de reconectare – cu noi, cu ceilalți. Uneori, între apropiere și distanțare, rămânem suspendați. Aici am scris despre acest dans emoțional, poate te regăsești și acolo.