Ce efect are lipsa luminii iarna asupra psihicului?

Pe timpul iernii, casa mea devine un templu al luminii. Toate becurile aprinse, ecranele la intensitate maximă. În acest univers artificial, încerc să compensez lipsa luminii iarna – o absență care nu se vede, dar se simte adânc, în corp și în gânduri. Mă simt ca o plantă care caută cu disperare un colț de soare într-o zi mohorâtă. Și atunci mă întreb: cât din nevoia asta de lumină e biologică și cât e emoție pură?

Iarna nu vine doar cu frig și zăpadă (cât o mai veni). Lipsa luminii iarna poate diminua nivelurile de serotonină și motivație, amplificând oboseala, tristețea sau lipsa de sens. Ea aduce cu sine o liniște grea, o moleșeală care se strecoară în colțurile sufletului. Îmi amintesc de săptămânile în care motivația mea părea să hiberneze. Nu e întâmplător – lipsa luminii naturale scade nivelurile de serotonină, acel „neurotransmițător al fericirii” care ne ține alerți și optimiști. Și nu sunt singura care simte asta. Multe persoane experimentează stări de melancolie, o tristețe difuză, poate chiar tulburarea afectivă sezonieră, care este mai frecventă în țările nordice, unde soarele devine un oaspete rar.

Soarele, prietenul nostru tăcut

Se spune că privitul răsăritului sau apusului poate regla ciclurile circadiene ale corpului – acel ceas interior care ne spune când să ne trezim, când să dormim, când să visăm. Mi-am imaginat de multe ori cum ar fi să încep fiecare dimineață privind răsăritul, lăsând culorile lui să-mi deseneze o stare de bine pe chip.

Dar lipsa luminii iarna transformă aceste momente în rarități. Răsăritul e leneș, apusul vine prea devreme, iar orele de lumină devin tot mai scurte. Așa că nu ne rămâne decât să găsim alte surse de lumină – unele externe, altele poate chiar în interiorul nostru. Dacă simți că iarna vine cu o greutate emoțională aparte, îți recomand și articolul Iarna și beneficiile zăpezii asupra psihicului – o reflecție despre cum zăpada poate aduce nu doar frig, ci și o liniște terapeutică.

Lumina ca antidot

Am aflat că lumina artificială poate fi mai mult decât o soluție de moment – poate fi o terapie. Lămpile care imită spectrul luminii naturale au devenit aliații noștri împotriva întunericului prelungit. Le-am descoperit cu uimire: câteva minute de expunere dimineața pot să ridice cețurile de pe suflet. În plus, vitamina D – acea „vitamină a soarelui” – poate face minuni pentru corp și minte, dar nu înlocuiește soarele cu totul.

Când mă gândesc la preferința mea pentru lumina puternică, îmi vine în minte și diagnosticul meu de tiroidită autoimună (Hashimoto). Pentru cei cu afecțiuni autoimune, lipsa luminii iarna poate accentua fluctuațiile de energie și sensibilitatea la schimbările de lumină. Poate că, instinctiv, corpul meu cere lumină ca să echilibreze ceea ce tiroida nu mai poate.

Ce putem face iarna pentru a învinge întunericul?

Nu toți putem pleca să trăim în țări scăldate în soare, deși ideea pare tentantă. Dar putem face pași mici, care să aducă mai multă lumină în viața noastră și :

• Căutăm răsăritul – fie și pentru câteva minute, ne putem bucura de primele raze de lumină ale zilei, lăsându-le să ne mângâie chipul.

• Terapia cu lumină – un aliat tăcut, dar eficient. Câteva minute pe zi, în fața unei lămpi speciale, pot schimba perspectiva.

• Decorăm casa cu lumină – poate nu avem un soare, dar avem becuri care să împrăștie umbrele. Să creăm un spațiu cald și primitor e o formă de auto-îngrijire.

• Ieșim în aer liber – chiar și o plimbare scurtă sub cerul acoperit poate face diferența.

• Alimentăm corpul și sufletul – prin mișcare, hrană bogată în nutrienți și momente de conectare cu cei dragi.

Dacă iarna te afectează mai mult, citește și recomandările NHS despre tulburarea afectivă sezonieră (SAD).

Lumina din noi

Pe lângă lumină și vitamina D, putem stimula nivelul de serotonină și prin dietă. Alimentele bogate în triptofan – un aminoacid esențial care contribuie la producția de serotonină – sunt o alegere excelentă. Printre acestea se numără peștele gras, ouăle, brânza, nucile, semințele, bananele și ciocolata neagră. Un consum echilibrat din aceste alimente poate ajuta la menținerea unei stări de spirit pozitive și a nivelurilor optime de energie pe parcursul iernii. Așa cum soarele ne oferă o rază de speranță, și hrana poate deveni o sursă de lumină interioară.

În final, cred că lumina puternică pe care o caut nu vine doar dintr-un bec sau dintr-o lampă. Vine din dorința de a păstra vie speranța, de a lumina colțurile întunecate ale sufletului. Și poate că nu e doar despre lumină – e despre căldură, siguranță și amintirea că, dincolo de iarnă, soarele așteaptă mereu să răsară din nou.

Poate că lipsa luminii iarna nu e doar o realitate fizică, ci și o metaforă a ceea ce lipsim din noi. Dar lumina se poate reaprinde – dintr-un bec, o privire, un gest.

Așa că aprinde-ți toate becurile, dacă asta te face să zâmbești. Sau poate stai și privește o rază timidă de lumină, lăsând-o să-ți mângâie fața. În cele din urmă, lumina pe care o căutăm e, cumva, deja în noi.