Călugărul şi călătorul

Călugărul şi călătorul

Într-o zi, un călător mergea dintr-un sat în altul. Pe drum, a observat un călugăr care bătea toaca. Călugărul îi dădu bineţe călătorului, iar călătorul îl salută din cap pe călugăr.
Călătorul se întoarse către călugăr şi spuse:

– Scuzaţi-mă, vă supăraţi dacă vă pun o întrebare?
– Deloc, spuse călugărul.
– Am plecat din satul din munţii către satul din vale şi vreau să vă întreb dacă ştiţi cum este în satul din vale.

– Spuneţi-mi, răspunse călugărul, ce părere v-a făcut satul din munţi?
– Îngrozitoare! răspunse călătorul. Ca să fiu cinstit, sunt bucuros să plec. Am găsit oameni foarte neprimitori. Când am ajuns acolo, am fost primit foarte rece. N-am reuşit să mă simt niciodată integrat în comunitatea satului, oricât am încercat. Sătenii erau foarte egoişti şi nu se purtau deloc blând cu străinii. Aşa că spuneţi-mi, la ce să mă aştept în satul din vale?

– Îmi pare rău să-ţi spun, zise călugărul, dar cred că vei avea parte de acelaşi lucru şi dincoace.
Călătorul şi-a lăsat capul în jos dezamăgit şi a mers mai departe.
Peste câteva luni, un alt călător trecea pe acelaşi drum şi a dat şi el peste călugăr.
– Bună ziua, spuse călătorul.
– Bună ziua, răspunse călugărul.

– Cum o duceţi?
– Sunt bine, a răspuns călugărul. Unde mergeţi?
– Mă duc în satul din vale, răspunse călătorul. Ştiţi cum e acolo?
– Da, a răspuns călugărul. Dar mai întâi spuneţi-mi de unde veniţi.
– Vin din satul din munţi.
– Şi cum a fost acolo?

– A fost minunat. Aş mai fi stat dac-aş fi putut, dar trebuia să-mi continuu călătoria. M-am simţit ca şi cum aş fi fost un membru al familiei în acel sat. Bătrânii mi-au dat multe sfaturi, copiii au râs şi au glumit cu mine, iar oamenii, în general, au fost buni şi generoşi. Îmi pare rău că am plecat de-acolo. Întotdeauna va avea un loc special în amintitirile mele. Şi cum e în satul din vale? A întrebat el încă odată.
– Cred că e cam la fel, a răspuns călugărul. La revedere.
– La revedere şi mulţumesc, a răspuns călătorul zâmbind şi ducându-se în drumul lui.

Poveste luată din cartea Tehnicile programării neuro-lingvistice, autor Sue Knight, pag.54.

Distribuie

Facebook
WhatsApp

Abonează-te

la Newsletter

Dăruirea și ambivalența ei emoțională – cadouri oferite în perioada sărbătorilor

Când dăruirea devine dependență

Dăruirea este lăudată ca virtute absolută.
Rar este privită ca mecanism psihologic.
Există momente în care generozitatea nu mai vine din abundență, ci din frică.
Nu din alegere, ci din nevoie.
Nu din iubire, ci din dorința de a conta.
Când dăruiești, o faci din prea plin sau din ceea ce-ți lipsește?

Mergi la articol »
Sală de consiliu elegantă, pregătită pentru o ședință prezidențială – simbol pentru ideea de a fi președinte pentru o zi

Dacă aș fi pentru o zi președinte

Toată lumea știe exact cum ar trebui condusă țara – de pe canapea, cu telefonul în mână și o pungă de chipsuri alături.Articolul ăsta e pentru toți specialiștii în nimic, convinși că ar face totul mai bine. Spoiler: nu e chiar așa simplu.

Mergi la articol »