[blockquote class=”pullquote”]Timp de citire estimat: 4 minute[/blockquote]

Victimizare și Supraviețuire: Cum Ne Redobândim Puterea Interioară

Viața fiecăruia dintre noi are parte de ghinion și vești proaste — pierderi la care ne așteptăm în mod normal, dar și pierderi neașteptate, care pot fi atacuri critice asupra corpului și psihicului nostru. Ne putem trezi, brusc, în rolul nefericit al victimei, fie că este vorba de un jaf pe stradă, fie de un accident care ne lasă cu sechele pe viață.

A fi o victimă înseamnă să fii profund afectat de o experiență negativă care pare să apară din senin. Ne place să credem că astfel de lucruri li se întâmplă doar altora, nu nouă. Ne considerăm autorii propriilor vieți, dar suntem surprinși să descoperim că nimeni nu este ferit de violență, accidente, dezastre naturale sau boli grave. Mai devreme sau mai târziu, realizăm că nimeni nu are garantată imunitatea față de rolul de victimă.

Înainte de tragedie

Majoritatea dintre noi trăim cu presupunerea că suntem invulnerabili, că merităm să fim protejați. Deși suntem informați din numeroase surse despre pericolele care ne înconjoară — rata cancerului, statisticile accidentelor mortale, nu trăim cu teama că aceste lucruri ni se pot întâmpla nouă. Suntem conștienți că viața nu este întotdeauna corectă, dar ne comportăm ca și cum tragediile ar fi meritate doar de alții.

Când devenim victime

Odată ce devenim victime, sentimentul de siguranță dispare. Ordinea și sensul vieții sunt tulburate, iar imaginea pozitivă despre sine este amenințată de slăbiciune și lipsa controlului. Începem să trăim cu frica că tragedia se va repeta, că viața nu mai are sens și că suntem doar marionetele sorții.

Un exemplu este povestea Mariei, care, după un accident grav ce i-a schimbat viața, a trecut printr-o perioadă de depresie și anxietate. Inițial, se simțea neajutorată și fără control asupra propriei vieți, dar cu timpul, a găsit puterea să își redefinească sensul și să își construiască un nou drum.

După tragedie

Dacă am devenit victime, deși acest lucru nu a fost o alegere personală, avem control asupra opțiunii de a rămâne sau nu în această stare. Suntem cu toții capabili de a ne redresa, iar majoritatea dintre noi își doresc să facă acest lucru. Deși resursele fiecăruia pot diferi, există moduri de gândire și de acțiune care ne pot ajuta să ieșim din rolul de victimă.

Se spune că trăim într-o cultură a victimizării, unde oamenii sunt dornici să poarte eticheta de victimă. Însă, psihologic, nimeni nu își dorește să fie perceput ca o victimă. Stima de sine suferă, iar victimele pot fi tratate cu milă sau dispreț, ceea ce le adâncește sentimentul de neputință. Totuși, cei care își conștientizează puterea de a alege își pot croi un drum către devictimizare.

Cum este să fii o victimă

Unele victime se confruntă cu consecințe fizice — dizabilități, răni sau pierderi materiale. Altele se confruntă cu consecințe emoționale — anxietate, depresie, șoc, confuzie, fobii sau sentimentul vinei. Lupta pentru restabilirea încrederii și a respectului de sine este adesea dificilă.

Un exemplu de supraviețuire vine de la Ion, care după un jaf în care a fost grav rănit, a început să se teamă de siguranța sa. Cu toate acestea, prin participarea la un grup de suport și prin tehnici de autoapărare, a reușit să își recapete controlul asupra propriei vieți.

Devictimizarea

Devictimizarea apare atunci când victimele găsesc modalități pozitive și coerente de a procesa experiențele traumatice. Ele se încurajează spunându-și că “ar fi putut fi mai rău”. Această minimalizare a suferinței le permite să își recapete treptat puterea interioară.

Unele victime își dau un sens mai profund suferinței lor, încercând să răspundă la întrebarea „De ce eu?”. În multe cazuri, ajung la concluzia că suferința i-a transformat în oameni mai puternici sau că experiența lor poate schimba lumea.

Exemplu: După ce a supraviețuit unui accident de mașină, Andreea a început să participe la campanii de conștientizare a siguranței rutiere, inspirând și alte victime să își găsească forța interioară.

Soluții practice pentru devictimizare

Pe lângă procesarea mentală și emoțională, multe victime găsesc confort în acțiuni concrete. Activități precum instalarea unui sistem de securitate, învățarea tehnicilor de autoapărare sau implicarea în grupuri de sprijin pot ajuta la redobândirea sentimentului de control. Acțiunea directă poate minimiza sentimentul de vulnerabilitate și poate accelera procesul de vindecare.

Supraviețuitori

Oamenii sunt mult mai rezistenți decât își dau seama. Dragostea, speranța, râsul și voința de a trăi au o valoare terapeutică imensă. Un regim de filme comice sau cărți umoristice poate părea neconvențional, dar poate avea un efect profund asupra stării de bine.

Atunci când victimele bolii acceptă responsabilitatea pentru recuperarea lor, șansele de a deveni supraviețuitori cresc. Când pacienții simt că au control asupra propriei vindecări, procesul este accelerat.

Tehnici precum relaxarea, meditația, hipnoza sau imaginile mentale pozitive contribuie la dezvoltarea unei personalități de supraviețuitor. Iubirea necondiționată, fie față de sine, fie față de ceilalți, poate stimula sistemul imunitar și poate aduce vindecări remarcabile.

Alege să supraviețuiești

Când ne lovește dezastrul, visele se spulberă, iar sensul vieții noastre se schimbă. Însă, ca supraviețuitori, facem tot posibilul ca noi, nu soarta, să avem ultimul cuvânt. Găsim o cale de a trăi fără ceea ce am pierdut, reparăm ce poate fi reparat și, în ciuda tuturor obstacolelor, zburăm încrezători spre viitor.

Chiar și în cele mai întunecate momente, există speranță. Prin acțiune și reflecție, putem deveni arhitecții propriei vindecări.