[blockquote class=”pullquote”]Timp de citire estimat: 5 minute[/blockquote]

Stresul face parte din viața noastră de zi cu zi, iar, deși poate părea paradoxal, o doză controlată de stres ne poate fi de folos. Acest tip de stres pozitiv, numit eustres, ne ajută să acționăm, să fim creativi și să dăm ce avem mai bun în diverse situații. Fără acest mic impuls, multe dintre obiectivele noastre ar rămâne doar vise, iar potențialul nostru ar rămâne neexploatat.

Dar cum ne dăm seama când stresul devine prea mult? Diferența dintre eustres și stresul negativ (sau distres) poate fi foarte fină și greu de identificat, mai ales când jonglăm cu un program aglomerat și multe responsabilități. Ce începe ca o presiune sănătoasă, motivantă, poate deveni rapid copleșitor dacă ignorăm semnalele corpului nostru.

Ce este eustresul și de ce avem nevoie de el?

Eustresul este acel stres care ne „activează”, care ne face să ne concentrăm mai bine și să fim eficienți. De exemplu, emoțiile înaintea unui examen important sau unui proiect profesional ne pot stimula să ne pregătim mai bine și să performăm la un nivel înalt.

Cercetările arată că acest tip de stres stimulează producția de adrenalină și cortizol, hormonii care ne ajută să fim alertați, concentrați și rapizi în reacții. Cu alte cuvinte, eustresul ne pregătește să dăm ce avem mai bun.

Când stresul devine periculos?

Problemele apar când eustresul se transformă în distres – adică atunci când stresul devine prea puternic, durează prea mult sau apare într-un context în care nu avem resursele necesare să-i facem față (odihnă, suport emoțional, timp de relaxare).

De exemplu:

• Un proiect dificil la muncă poate fi un eustres benefic pentru cineva bine odihnit, dar același proiect poate deveni un distres pentru cineva obosit, care a tras multe nopți nedormite.
• O femeie însărcinată poate simți un eustres plăcut atunci când își pregătește casa pentru venirea bebelușului, dar dacă lucrurile devin copleșitoare, stresul poate afecta atât mama, cât și copilul.

Cum să recunoaștem semnalele stresului negativ

Când stresul depășește limitele sănătoase, corpul începe să ne trimită semnale de alarmă. Printre acestea:

• Semne fizice: dureri de cap, tensiune musculară, oboseală extremă, probleme digestive.
• Semne emoționale: iritabilitate, anxietate, tristețe.
• Schimbări în comportament: evitarea interacțiunilor, procrastinare, folosirea excesivă a cafelei sau altor stimulente pentru a face față presiunilor.
• Schimbări în comportament: evitarea interacțiunilor, procrastinare, folosirea excesivă a cafelei sau altor stimulente pentru a face față presiunilor.

Cum putem transforma stresul în aliatul nostru?

Cheia este să ne cunoaștem limitele și să ne construim un stil de viață care să ne sprijine în momentele de presiune. Iată câțiva pași practici:

• Odihna este esențială: Somnul regulat și pauzele sunt cele mai bune scuturi împotriva stresului cronic.
• Planifică-ți prioritățile: Un plan bine făcut te ajută să ții sub control haosul.
• Învață să spui „nu”: Prea multe responsabilități pot transforma orice eustres în distres. Fii realist cu privire la limitele tale.
• Practică relaxarea: Activități precum meditația, yoga sau pur și simplu o plimbare în natură reduc nivelul de cortizol și îți aduc calm.
• Sprijinul social contează: Fie că e vorba de familie, prieteni sau colegi, oamenii din jurul tău te pot ajuta să faci față stresului mai ușor.

Când să tragem un semnal de alarmă?

Stresul ar trebui să ne motiveze, nu să ne paralizeze. Dacă ajungi să te simți complet epuizat, copleșit sau dacă sănătatea ta începe să fie afectată, e timpul să iei o pauză și să regândești situația.

Stresul poate fi un prieten bun sau un dușman de temut. Depinde de noi să-l înțelegem și să-l gestionăm. Cu puțină atenție și practică, putem transforma stresul într-un aliat de nădejde care să ne ajute să ne atingem obiectivele fără să ne sacrificăm sănătatea. Amintește-ți: e în regulă să faci un pas înapoi, să te odihnești sau să ceri ajutor atunci când simți că limitele tale sunt depășite. Sănătatea ta mentală și fizică merită întotdeauna prioritate!