Somatizarea: Când Corpul preia sarcina Minții

[blockquote class=”pullquote”]Timp de citire estimat: 4 minute[/blockquote]

Poate că ai simțit, măcar o dată, cum stresul unei zile grele îți „apasă” umerii. Sau poate o durere de stomac te-a surprins înainte de o conversație importantă. Corpul nostru are propria lui voce – o voce care uneori șoptește, alteori strigă. În spatele acestor semnale fizice se pot ascunde procese neștiute ale sufletului: frici, traume sau emoții pe care, fără să ne dăm seama, le-am ascuns adânc în noi.

Somatizarea nu este doar un cuvânt medical complicat. Este limbajul prin care corpul nostru ne spune ceea ce inima nu reușește să exprime. Este felul său de a ne proteja și de a ne atrage atenția asupra unor răni emoționale pe care nu le-am ascultat.

Mesajul fiecărei dureri: Ce înseamnă somatizarea?

Somatizarea este, pe scurt, momentul în care emoțiile și conflictele nerezolvate își găsesc expresia în simptome fizice. Uneori, nu știm cum să ne descărcăm tristețea, furia sau anxietatea, iar corpul nostru preia această „sarcină”. Dureri de cap, probleme digestive, oboseală cronică – toate pot deveni purtătoare de mesaje.

Este ca și cum am purta un bagaj emoțional invizibil, iar corpul nostru începe, treptat, să simtă greutatea. Și, ca orice prieten loial, ne semnalează când e prea mult. Dar, din păcate, în loc să ascultăm, de multe ori ignorăm aceste semne sau le tratăm doar pe jumătate.

Când rădăcinile se ascund în trecut

Gândindu-ne la copilărie, ne putem întreba: câte emoții am fost învățați să ascundem? De câte ori ni s-a spus „nu mai plânge” sau „treci peste”? Astfel de mesaje, repetate în timp, ne învață să reprimăm ceea ce simțim, crezând că este mai bine așa. Dar emoțiile, asemenea apei subterane, își croiesc drum – și adesea o fac prin corp.

Uneori, o traumă din trecut poate rămâne ca o umbră tăcută, iar corpul continuă să o poarte, chiar și atunci când mintea a încercat să o uite. Bessel van der Kolk, autorul cărții „Corpul își amintește”, explică simplu: „Ceea ce nu exprimăm, corpul reține.” Această reținere poate deveni sursa unor suferințe fizice.

Ascultă-ți corpul: Primul pas spre vindecare

Corpul tău nu vrea să fie un dușman. De fapt, el este aliatul tău cel mai loial. Atunci când îți trimite semnale, îți spune că are nevoie să fie ascultat, nu doar tratat. Vindecarea somatizării începe cu un pas simplu, dar curajos: să te oprești și să întrebi „Ce vrea corpul meu să-mi spună?”

Terapia poate fi un loc sigur în care să descoperi aceste răspunsuri. Este un spațiu în care poți învăța să traduci mesajele corpului în cuvinte, să eliberezi emoțiile captive și să înveți să te reconectezi cu tine însuți.

Vindecarea ca o călătorie

Vindecarea somatizării nu este un drum scurt sau ușor. Dar este unul care te aduce mai aproape de tine. Pe măsură ce înveți să-ți recunoști emoțiile, să le accepți și să le eliberezi, corpul tău începe să respire mai ușor. Începe să-ți fie prieten, nu doar purtător de poveri.

Poate că nu vei găsi toate răspunsurile imediat, dar vei descoperi ceva mai prețios: puterea de a te asculta, de a te înțelege și de a te elibera. Și asta, în sine, este un dar.

Așadar, când corpul tău îți vorbește, lasă-l să o facă. Lasă-l să fie oglinda în care emoțiile tale pot să se reflecte. Este calea lui de a-ți spune că ești important, că meriți să fii auzit și că nu ești singur pe acest drum.

Distribuie

Facebook
WhatsApp

Abonează-te

la Newsletter

Un bărbat și o femeie țin bucăți dintr-o inimă ruptă, ilustrând incertitudinea și dilemele în cuplu. Imagine simbolică pentru decizii în relații.

Rămâi sau pleci?

Uneori rămâi pentru că nu știi cum să pleci. Alteori pleci, dar o parte din tine rămâne. Și cât din decizia ta e, de fapt, despre celălalt și cât despre tine?

Mergi la articol »