Sentimentul de siguranță și acceptare este esențial pentru dezvoltarea unei relații sănătoase.
Virginia Satir

Fiecare dintre noi avem nevoie de o altă persoană pe care să o iubim și care să ne iubească. Aceasta este o nevoie fundamentală. Odată împlinită, ne aduce o stare de echilibru, de bine interior și de fericire, fără egal. Totuși, nu suntem întotdeauna pregătiți să iubim sau să fim iubiți. Uneori, nu înțelegem pe deplin ce înseamnă acest lucru, chiar dacă întâlnim persoana care ne fascinează și ne inspiră cele mai frumoase trăiri.

Decidem să rămânem împreună, dar constatăm că lucrurile nu merg întotdeauna așa cum ne-am imaginat, iar sentimentele nu sunt mereu suficiente pentru a menține echilibrul și armonia. Alteori, dificultățile de cuplu apar mult mai târziu, când tabloul marital devine mai complex: copii, socrii, prieteni comuni. Și atunci apar întrebările: „Este el partenerul potrivit pentru mine?”, „Se poate reînvia iubirea de altădată?”, „Nu pot să trăiesc nici cu el/ea, dar nici fără; ce ar trebui să fac?” sau „De ce nu mai comunicăm și nu ne mai înțelegem?”.

Sunt multe întrebări de acest fel, care se adună și caută răspunsuri, stârnind un amestec de suferință, speranță și iubire. Răspunsurile nu apar ușor și nici spontan. În astfel de momente de criză și tensiune, când atmosfera din cuplu devine apăsătoare și confuză, consultarea unui consilier marital poate fi soluția salvatoare. Deși pentru unii poate părea neobișnuit ca o persoană din afara cuplului să intervină în problemele intime, un terapeut obiectiv și bine pregătit poate aduce claritate și ajutor eficient, adesea în doar 6-8 ședințe.

Din perspectiva terapiei sistemice de familie a lui Bowen, dezvoltarea optimă a familiei se întâmplă atunci când membrii săi sunt relativ independenți, anxietatea este scăzută, iar partenerii sunt în contact emoțional sănătos cu propriile familii. Oamenii adesea evită să interacționeze cu părinții și frații pentru a evita neliniștile, însă problemele nerezolvate îi urmează oriunde merg și se reflectă în relațiile lor. Atașamentul emoțional dintre parteneri tinde să imite legăturile pe care aceștia le-au avut în familiile de origine. Astfel, cei care nu au dezvoltat o diferențiere a sinelui în familiile lor inițiale vor duce aceeași lipsă de diferențiere în noua familie formată.

Lumea în care trăim este profund ambiguă şi procesul acţiunii şi cunoaşterii este un proces continuu de înlăturare conştientă sau inconştientă a ambiguităţii. Una din sarcinile principale ale individului, de pildă, este rezolvarea contradicţiei dintre multitudinea posibilităţilor şi necesitatea de a permite o singură alternativă. Altfel nu ar fi capabil să acţioneze. Dar cum putem afla ce alternativă vom alege?Ion Dafinoiu

Cater și McGoldrick (1999) descriu ciclul vieții de familie ca un proces de extindere, contracție și realiniere a relațiilor pentru a susține intrarea, ieșirea și dezvoltarea membrilor familiei. În etapa unirii familiei prin căsătorie, sarcina principală este crearea unui nou cuplu – o transformare a două sisteme complexe. Ulterior, familiile cu copii mici trebuie să se adapteze noilor responsabilități, să evite ca mariajul să fie acaparat de problemele parentale și să își realinieze relațiile cu familiile extinse. Aceasta este o perioadă extrem de stresantă și reprezintă faza ciclului cu cel mai mare procent de divorțuri.

Adolescența este perioada în care copiii își doresc să fie independenți și să nu mai fie tratați ca niște copii mici. Părinții care insistă să controleze adolescenții riscă să provoace conflicte puternice. În etapa în care copiii pleacă de acasă, părinții trebuie să accepte schimbările și să își regândească relațiile, atât cu propriii lor copii, cât și cu părinții îmbătrâniți.

De la începutul relației de prietenie, la căsătorie, parentalitate, „cuibul gol” și până la doliul pierderii celor dragi, consilierea poate fi un ajutor neprețuit pentru obstacolele care apar în diverse stadii ale vieții.