Familia contează pentru că este singurul factor determinant care modelează principiile și realizările cuiva. Familia are o puternică influență asupra a ceea ce am devenit, asupra modului în care ne vedem pe noi înșine și tot așa se va întâmpla și cu generațiile viitoare.

Într-o familie obișnuită formată din patru persoanese regăsesc cinci personalități diferite. A cincea este entitatea colectivă a familiei compusă din toate cele patru personalități, subsisteme (subsistemul adulților, subsistemul copilor, subsistemul părinților etc) cu roluri, reguli, valori, standarde, așteptări, gânduri și cenzuri pe care le împărtășim. Familia trebuie privită că un sistem în care personalitatea colectivă a familiei se poate afirma și dezvolta sau poate să involueze și să zdrucine unitatea familiei.

Indiferent câți membri formează o familie, câte generații trăiesc în aceași casă membrii familiei nu funcționează separat fiindcă nu sunt o simplă colecție de indivizi. Activitatea sau inactivitatea unui singur membru afectează întregul sistem familial.

De fiecare dată când i se întâmplă ceva unui membru al familiei, fie că e vorba de cancer, abuz de droguri, o boală cronică sau eșecuri în viață, ceilalți sunt automat afectați de lucrul acesta.

Evenimentele din familie, stilul relațional dintre părinți, stilul educativ al părinților afectează socializarea copilului, abilitatea de a învața, de a fi independent, de a se înțelege cu ceilalți, de a conștientiza importanța regulilor, inclusiv progresul școlar și respectul de sine al copilului.

Când familia nu reușește să ofere copiilor educație sănătoasă, când adulții nu sunt modele de urmat impactul asupra vieții copiilor poate fi distrugător. Posibilitatea că aceștia să devină oameni de ispravă e la mâna norocului.

Desigur, responsabili de ceea ce devin copiii sunt și relațiile cu prietenii, cu vecinii, cu profesorii dar și educația primită. Influența mass-media este imensă cu zecile ei posturi de televiziune, internetul, radioul, ziarele și cărțile.

Gândiți-vă la violența explicită din filme, din jocurile video și din cântece, ba chiar din desene animate. Acestea sporesc doza de agresivitate din comportamentul copiilor și chiar și cel al părinților.

Dar orice am zice familia rămâne cel mai puternic factor determinant. Poate ne dorim să nu fie adevărat și astfel familia noastră de origine să nu ne fi influențat așa de mult încât să ne punem întrebarea: “Cât de originali mai suntem?”, dar acesta este adevărul indiferent dacă ne place sau nu.

Și felul cum ne educăm copiii azi pentru cei mai mulți dintre noi nu este mai mult decât repetarea stilului educativ moștenit de la părinți. Sau poate fi și mai rău, ne educăm copiii exact așa cum ne-am dorit să o facă părinții noștri, întrând în rolul unei duble parentalitati în care pe de-o parte vrem să fim părinții pe care nu i-am avut, iar pe altă parte să fim copilul care nu am fost.

Părinții de azi au de învățat cum să aleagă ce este mai bine pentru copilul lor. Nu o pot face în necunoștință de cauza. Prima regulă, prima interdicție, prima învățătură pe care o dăm copilului nostru este cea pe care am primit-o noi înșine.

Că să scăpăm de erorile educaționale ale părinților noștri trebuie să ne întrebăm cât de des avem ocazia: “Ce fac acum, de unde am învățat cum trebuie procedat?”.

Sunt atât de multe cărți care ne pot spune cum este mai bine și de ce este într-un fel mai bine și într-un fel mai rău să ne educăm copii; sunt specialiști în parenting, în psihoterapia copilului și a familiei încât nu avem nici un motiv să ne scuzăm că nu știm cum e mai bine pentru noi și copiii noștri.

Nu vă responsabilizați sau acuzați copiii venind cu ei în terapie ca și cum ar fi niște jucari stricate. Amintiți-vă că familia este un cuvânt care se scrie împreună iar când un membru din familie are o problema, mai ales când vorbim despre un copil sunteți toți în aceași măsură responsabili.

Primul lucru pe care îmi doresc să vi-l împărtășesc este că atunci când ceva nu merge bine acasă și este nevoie de ajutor specializat, în psihoterapie, toată familia este direct sau indirect în terapie. Ca părinte sunteți capul familiei – un rol important în formarea esenței, structurii, calității și unității familiei. Sunteți un administrator de sistem care poate întemeia o familie fenomenală și poate evita problemele întâlnite adesea în atâtea familii din generația trecută sau actuală.