Definită de către OMS încă din 2010 ca boală, infertilitatea este diagnosticată din ce în ce mai des. La nivel mondial aproximativ 30% dintre cupluri se confruntă cu incapacitatea de a da naștere unui copil.
Infertilitatea se defineşte prin incapacitatea unui cuplu de a concepe după o perioadă de 1 an de raporturi sexuale regulate şi neprotejate.
Infertilitatea are un impact asupra sănătății fizice, asupra vieții emoționale, asupra relaţiei de cuplu, asupra capacităţilor cognitive şi comportamentului, și asupra vieţii sociale.
Infertilitatea generează stres, atât diagnosticul însuşi cât și condiţia medicală care a generat infertilitatea. Alți factori de stres sunt intervenţiile medicale pentru diagnostic şi tratament, reacţia partenerului de cuplu, a familiei şi a societăţii la situaţia respectivă, și la toate acestea se adaugă caracteristicile psihologice individuale.
Evaluarea calităţii vieţii pacienţilor diagnosticaţi cu infertilitate a devenit o necesitate cu atât mai mult cu cât prin efectele sale la nivel psiho-social infertilitatea este de natură să afecteze incontestabil posibilitatea de a avea copii.
Calitatea vieţii este unul din cele mai importante obiective de abordat în cadrul consilierii psihologice în infertilitate. Infertilitatea reduce nivelul calităţii vieţii, în special prin consecinţele sale negative din punct de vedere psiho-social.
Aspectele psihologice ale infertilităţii – nivelul atitudinilor disfuncţionale – sunt un predictor al tendinţei către depresie şi anxietate sau acceptare de sine necondiţionată.
Într-un studiu la care au participat 101 cupluri infertile din România, Psih. Drd. Cristiana Haica a măsurat nivelul calităţii vieţii legat de infertilitate și a observat că acesta este mai scăzut în cazul femeilor decât în cazul bărbaţilor. Persoanele care nu au urmat proceduri anterioare de fertilizare înregistrează un nivel mai ridicat al calităţii vieţii, comparativ cu persoanele care au mai urmat proceduri de fertilizare și au avut eşec la tratamentele anterioare. Cuplurile infertile, în special femeile, au un risc crescut în ceea ce priveşte scăderea calităţii vieţii, în special după ce au avut tratamente de fertilizare soldate cu eşec în antecedente.
Calitatea vieţii pacienţilor diagnosticaţi cu infertilitate este influenţată negativ de creşterea nivelului atitudinilor disfuncţionale şi de scăderea nivelului acceptării de sine necondiţionate, în special în cazul cuplurilor care sunt la prima procedură de fertilizare. Cuplurile infertile, în special femeile, au un risc crescut în ce priveşte scăderea calităţii vieţii fiind necesar să beneficieze de suport psihologic.
Și totuși, astăzi, infertilitatea nu mai este o fatalitate. Asistența medicală pentru procreare permite multor cupluri să acceseze maternitatea dorită.
Majoritatea cuplurilor care întâmpină dificultăți în a avea copii sunt șocați la început. Într-adevăr, mulți cred că sarcina se întâmplă în mod natural odată cu întreruperea contracepției. Când acest lucru nu se întâmplă, se pun la îndoială anumite elemente: viața de familie, sensul vieții, căsătoria.
Consecințele psihologice ale descoperirii infertilității sunt adesea subestimate. Când nașterea unui copil devine o obsesie, când vătămarea narcisică este combinată cu un sentiment de vinovăție și neputință, te simți diferit față de ceilalți, exclus. Când unul dintre prieteni urmează să aibă un copil, te deprimă și consideri că este profund nedreapt. Știind că o capacitate naturală în ceilalți se întâmplă fără efort iar pentru sine este complexă, este evident un șoc. Trebuie să fii puternic pentru a susține eșecurile repetate, pentru a începe din nou de cinci sau șase ori același curs.
Trecând prin toate aceste etape de îngrijiri medicale, bilanțuri, teste, re-teste, verificări, fie se sudează un cuplu, fie se dezintegrează. O viață marcată de așteptarea rezultatelor poate răni cuplul.
La clinică de fertilizare GenesisAthens este recomandat să consultați psihologul de serviciu care vă poate ajuta să treceți cu bine intervențiile. Depășirea perioadelor de descurajare și îndoială, dezvoltarea de strategii de coping, readuce în fiecare cuplu răbdarea și speranța de a fi părinte.