Senzația de împlinire este o stare de realizare, de evoluție, de satisfacere și de săvârșire și este o calitate specific umană. Când ne simțim împliniți, gândurile noastre sunt mai bune, muncim mai bine, percepem totul mai acut și ne simțim sănătoși. Conform studiilor, oamenii împliniți se iubesc pe sine, cred în ei înșiși, se consideră inteligenți, sănătoși și au o poziție socială bună. Aceștia sunt optimișți, nu dramatizează situațiile neplăcute din viața lor.

Psihologul rus K. Kikceev a studiat trăsăturile fiziologice ale oamenilor în momentul când aceștia se gândeau la lucruri plăcute sau neplăcute și a ajuns la concluzia că, în primul caz, se îmbunătățea vederea, simțul olfactiv, auzul, capacitatea de a identifica până și cele mai mici diferențe cu ajutorul simțului tactil. Doctorul William Bates a demonstrat că atunci când ne gândim la ceva plăcut sau vedem ceva ce ne provoacă o senzație pozitivă, ni se intensifică vederea. În timp ce emoțiile pozitive ne hrănesc corpul și organele, emoțiile negative ne secătuiesc de puteri, ne fură din energia de funcționare a organelor.

Terapia psihosomatică a adus multe dovezi în sprijinul ideii că, persoanelor care iubesc viața le funcționează bine organele interne – stomacul, plămânii și inima. Religia creștină și cea iudaică consideră bucuria, veselia, bunătatea, mulțumirea, optimismul drept căi de împlinire spirituală.

Senzația de împlinire nu este dată de obiecte, ci de idei, gânduri, perspectiva asupra vieții, de acele elemente pe care fiecare dintre noi le poate genera și dezvolta independent de condițiile exterioare ale vieții sale.

Dacă considerăm pe altcineva responsabil de împlinirea noastră, noi singuri ne creăm greutăți suplimentare. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le înțelegem este modul în care noi înșine, cu ajutorul puterii minții, putem devenii împliniți sau neîmpliniți.  

Conform spuselor lui Pascal, noi nu trăim niciodată, ci doar ”sperăm” să trăim. Dacă sperați că împlinirea o să vină la voi sau o va aduce cineva pe-o tavă, într-un diplomat, călare pe un cal sau atârnând de o cheie, atunci mai aveți mult de așteptat. 

Nimeni nu poate decide în locul vostru ce și cum să gândiți. Dacă veți aștepta momentul când realitatea înconjurătoare vă va permite să vă gândiți la lucruri plăcute, atunci veți sta toată viața într-o stare de așteptare continuă.

Vă propun să încercați să jucați următorul joc de imaginație. 

Starea de împlinire reprezintă o stare naturală a omenirii iar nivelul vostru de fericire este maxim.

Așezați-vă comod.

Faceți câteva exerciții de respirație.

Relaxați-vă!

Care este acum nivelul împlinirii voastre? Ca de obicei? Maxim?

Dacă da, felicitări, sunteți întradevar împlinit.

Dacă nu, încercați cu ajutorul introspecției să înțelegeți ce vă împiedică să fiți împlinit la maxim.

Va faceți griji în legătură cu viitorul? 

Va neliniștește ceva din trecut? 

Va comparați cu cineva anume?

Aveți impresia că v-a rănit cineva pe nedrept?

Doriți să vă răzbunați pe cineva?

Simțiți că totul este inutil, fără speranța?

Dacă ați răspuns afirmativ la câteva dintre aceste întrebări, atunci căutați “antidotul” care vă permite să ajungeți la nivelul maxim de împlinire cu care v-ați născut.

Gândiți-vă pentru ce anume puteți fi recunoscători. Încercați să includeți totul pe lista motivelor de recunoștință: o zi cu soare, economiile făcute, starea de sănătate, sănătatea membrilor familiei, casa, hrana, frumusețea, pacea și dragostea.

Amintiți-vă despre povestea celor doi oameni cărora li s-a arătat un pahar plin cu apă pe jumătate. Unul dintre cei doi a spus: “Paharul este pe jumătate plin și eu sunt recunoscător pentru acest lucru.” Celălalt a spus: “Paharul este pe jumătate gol și din cauza asta mă simt tras în piept.” Diferența dintre cei doi nu constă în ceea ce au sau nu, ci în atitudinea fiecăruia față de ce are.

Care este atitudinea voastră? Puteți alege!

Majoritatea oamenilor se consumă într-o goană nebună după împlinire: “Când mă însor, am să mă simt împlinit”; “Când îmi vor crește copiii și vor avea o educație, un job, o casă, am să mă simt împlinit” și așa mai departe. Gândiți-vă că împlinirea nu reprezintă ceva după care trebuie să alergați tot timpul. Nu așteptați ca cineva sau ceva să vă facă împlinit. Oricine se poate simți neîmplinit, dar asta înseamnă că știe deja ce ar presupune să fie împlinit! 

Importanţa unei intervenţii eficiente asupra vieţii de cuplu, pentru rezolvarea unor probleme dificile, precum şi pentru prevenirea unor situaţii-problemă din viaţa cuplului este un pas pe care nici un cuplu nu ar trebui să şi-l refuze.