Agresivitatea implică multe comportamente orientate în sens distructiv, comportamente ce provoacă daune materiale, morale, psihologice.

În definirea agresivității putem pune accent pe actul agresiv sau pe intenție, pe scopul provocării “unui rău” celuilalt însă există și cazul în care scopul este demonstrarea “puterii” agresorului.

Poate un părinte să manifeste agresivitate față de copilul său pentru a-l educa? Dar pentru a-i arata cine este cel care are dreptate? Dar pentru a-l controla, a-i impune reguli, conduite, așteptări?

Se consideră că modelele de conduită agresivă se întâlnesc cel mai des în familie și se perpetuează peste generații. Copiii violenți de azi provin din familii în care cei doi părinți au fost crescuți tot cu ajutorul pedepselor fizice.

De ce suntem agresivi?

Oamenii se nasc cu predispoziția sau impulsul de a fi violenți, de a agresa. Prin educație pot fi găsite modalități nedistructive de canalizare a energiei negative. Agresivitatea nu este predominant distructivă, ea are o valoare adaptativă și este esențială pentru supravițuire. 

Agresivitatea poate fi și un răspuns la frustrare. Atunci când atingerea unui scop este blocată ia naștere frustrarea. Această frustrare devine apoi o sursă de manifestare a agresivității. Deseori agresivitatea aceasta nu poate fi orientată către sursa stării de frustrare ci este reorientată către ceea ce se numește o “țintă sigură” sau o “țintă slabă”. De exemplu o persoană nu își poate sancționa șeful, în schimb se poate certa acasă cu partenerul de viață. Partenerii de cuplu nu-și pot gestiona conflictul însă nu au rețineri spre a-și pedepsi copilul. Un copil nu se poate apăra de  părinte în schimb lovește un alt copil.

Deși frustrarea produce supărare, nu toți indivizii dau curs frustrării și nici nu își manifestă agresivitatea față de ceilalți.

Dar dacă agresivitatea este un comportament social învățat?

Putem deprinde comportamente agresive prin mai multe modalități:

·     prin observarea și imitarea unor modele de conduită ale altora (mai ales ale părinților sau ale altor adulți semnificativi),

·     prin învățare directă (prin recompensarea sau pedepsirea unor comportamente).

Putem vorbi și despre trăsăturile temperamentale ale unui individ care manifestă comportamente impulsiv-agresive. Temperamentele coleric, nervos, constituie o bază pentru conduitele agresive adoptate imediat.

Mulți cercetători au stabilit o legătură evidentă între nivelul stimei de sine și tendințele agresive, în sensul că, cu cât stima de sine, încrederea în forțele și capacitățile proprii este mai scăzută, cu atât componenta agresivă este mai pregnantă.

Și factorii de mediu, cum ar fi zgomotul, căldură, aglomerația, amplifică agresivitatea indivizilor care au deja tendința de a acționa agresiv. Comportamentul agresiv este întotdeauna rezultatul unor factori psihologici, sociali, culturali și conjucturali.

Fie că vorbim despre agresiune fizică, psihică, sexuală sau verbală acestea provoacă suferință psihică.

Despre implicațiile agresivității în dezvoltarea personalității copiilor vom vorbi într-un alt articol.