Numim tristețe, stările de deprimare pe care le trăiesc o mare parte din adolescenți la un moment dat în viața lor.

Plictiseala care se leagă de tristețe se caracterizează printr-o lipsă de interes, o senzație că timpul s-a oprit, că nu are rost să faci nimic, fiindcă niciodată nu se schimbă nimic. Deși plictiseala se întâlnește la orice vârstă, la adolescenți se evidențiază mai mult printr-o așteptare pasivă de a se întâmpla ceva și, prin incapacitatea de a suporta această așteptare. Adolescentul se poate plictisi singur sau în grup, lumea îl plictisește, părințîi îl plictisesc, viața este plictisitoare etc.

Plictiseala poate fi privită și ca un mecanism de apărare sau protecție împotriva emoțiilor și pulsiunilor trăite cu o intensitate excesivă. Ea ajută la distanțare, inhibiție și demobilizare.

Plictiseala este interpretată psihanalitic ca o tentativă exagerată de control a timpului și este folosită de adolescent pentru a împiedica apariția depresiei.

Proasta dispoziție nu este depresie ci un aspect particular al deprimării. Este o stare care exprimă un refuz de a investi în lume, în ființe dragi, o barieră impusă între persoană și orice obiect sau acțiune, care aparent conservă multă energie. Proasta dispoziție este o senzație vagă, difuză, la limita dintre normal și patologic și din fericire este o stare instabilă, susceptibilă de schimbare, care menține un echilibru fragil între adolescent și ceilalți.

Tristețea poate rămâne în cadrul evoluției normale a procesului adolescenței, dar poate să se amplifice și să dureze, iar acest lucru compromite evoluția normală și poartă denumirea de dispoziție depresivă.

Această stare depresivă poate fi însoțită de crize de plâns, senzație de tristețe generală, schimbare de dispoziție și instabilitate afectivă. Astfel, adolescentul poate trece de la tristețe la agitație, când un telefon, o veste, un prieten, o idee îi pătrunde în lumea lui exterioară sau interioară. Este greșit să credem că, labilitatea lui emoțională, care îi permite adolescentului să treacă de la stări de bucurie intensă la crize de plâns, ar ține de lipsa sincerității, mai ales că această labilitate emoțională este una dintre cauzele suferinței sale psihice.

Starea depresivă poate dura de la câteva ore până la o săptămână întreagă, iar prelungirea ei reprezintă o amenințare, un risc de a deveni durabilă și de a se asocia cu alte manifestări.

Starea depresivă poate fi însoțită de anxietate minimă, ușoare dificultăți de a adormi, senzația de a nu fi capabil, reproșuri față de părinți și uneori eșecuri școlare. Pot apărea idei în legătură cu moartea și chiar un gest suicidar cauzat de o impulsivitate greu de controlat. Adolescentul poate adopta, în unele cazuri, un comportament de luptă, dacă se teme de instalarea unei stări depresive de lungă durată.

Conducerea automobilului cu viteză mare, consumul de alcool sau alte produse excitante sau droguri, trecerea la acte de violență, sinuciderea, sunt câteva exemple de comportamente de răzvrătire împotriva stării depresive.

Depresia mascată este diagnosticată în cazurile de eșec școlar, tulburări de alimentație, sentimente de devalorizare, comportamente toxicomaniace, hiperactivitate, când simptomele manifestate nu par a fi însoțite de alte simptome care să exprime direct depresia.

Astfel că anorexia, crizele de bulimie, eșecul școlar, unele comportamente delicvențiale pot fi manifestări ale luptei contra stărilor depresive.

Alcoolismul sau toxicomania reprezintă o tentativă de autotratament a cărui eficiență riscă să mascheze problematica depresivă, în timp ce în prim plan, apar tulburări și complicații legate de folosirea acestor produse.

Fie că este vorba despre plictiseală, proasta dispoziție sau stare depresivă, aceste stări fluctuează și se transformă rapid, indiferent dacă modificările provin din chimia gândurilor sau sunt cauzate de mediu.

Diferențele importante care reies din fluctuație, aspectul temporar, schimbător, sunt caracteristicile care fac posibilă încadrarea lor în stări specifice ce pot fi denumite: proastă dispoziție, criză anxios-depresivă, stare depresivă, episod depresiv major și distimie.

Dacă observați schimbări îngrijorătoare în atitudinea și comportamentul adolescentului puteți solicita o evaluare psihologică. Nu uitați că, pentru a primi un diagnostic este necesar să vă adresați medicului specialist.