Stăpânul iadului

În casa diavolului, undeva jos, într-al şaptelea iad, cu toate că era prea târziu, pe masă mai ardea încă o veioză. Obosit, dar fascinat de o carte pe care o primise chiar în acea zi de la un distribuitor, încornoratul stătea culcat în patul său şi citea. Lângă el erau înşirate lucrările standard ale literaturii New-Age şi ale psihoterapiei moderne. Într-o armonie perfectă, aici stăteau una lângă cealaltă “De la Yeti la Yoghin în 90 de zile”, “Vindecarea bătăturilor după metoda frăţiei galactice” şi “Creşte spre lumină – eliberează-te şi tu de cătuşele căruciorului pentru copii”. După încă o jumătate de oră, domnul Satan a lăsat la o parte cartea şi a început să privească visător în lava fierbinte care aburea în faţa ferestrei sale.

“Oare mai există vreo speranţă pentru mine? ” se gândea el şi îşi proiectă în faţa ochilor minţii situaţia familială şi evenimentele care l-au marcat în prima copilărie, care-i deveniseră conştiente prin lectura acestei cărţi. “Din mine nu mai poate ieşi nimic”, medită el în continuare. “Deja bunica a fost cumva psihotică, părinţii mei au fost egoişti şi narcisişti si nu le pasa de nimic, fiindcă erau tot timpul obligaţi să lupte pe Pământ împotriva concurenţei cereşti. Ori de câte ori tata se întorcea acasă stresat, începea să spună aceleaşi poveşti: “Ha, anul acesta am ţinut cu 50% mai multe liturghii negre şi am realizat cu 20% mai multe abandonuri ale bisericii decât în perioada de bilanţ trecută. Nu mai am probleme decât cu câţiva şefi de departamente. Aceştia au ipotecat din nou un şir întreg de suflete deja amanetate. Cum pot să-mi verific socotelile în asemenea condiţii?!”

Lucrurile au continuat în acelaşi fel şi trist, micul diavol care nu găsea sprijin nicăieri, lăsă să-i atârne coada. Dar nici aşa nimeni nu-i dădea atenţie. Nimeni nu-l putea suferi. Nici în iad nu era foarte agreat. Oamenii fugeau de el şi blestemau folosindu-i numele. Cu toate acestea, avea succes, putere şi îşi putea permite orice. Dar ce însemnau bunurile materiale fără armonie interioară, făra conştiinţa spirituală, fără dezvoltarea personalităţii şi, înainte de toate, fără prieteni adevăraţi şi fără un partener care să-l iubească din suflet? Diavolul suspină adânc. Privirea îi alunecă peste cărţi şi i se părea că nimic nu mai are sens. Nici acestea nu-l puteau ajuta cu adevărat. Nu erau altceva decât hârtie moartă.

“Stai!” Înviorat brusc, el îşi îndreptă spatele. “Bineînţeles! Este totuşi cineva care ţi-a scris!” Se apucă să răscolească prin bibliotecâ şi în curand găsi ceea ce căuta. Lucrările care au trezit în el cele mai multe procese de conştientizare au fost scrise, fără excepţie, de Dr. Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld. Entuziasmat, trecu în revistă o anexă. Da, acolo scria: “Dacă ai probleme pe care nu le poţi rezolva imediat, prin tehnicile de autoajutorare pe care le-am descris în această carte, poţi să mi te adresezi pentru a stabili o întâlnire de lucru şi o şedinţă în vederea demarării unui process de rezolvare a acestora, prin transformare energetică. ”Cu ochii strălucindu-i mult mai tare, cel care-i duce la pierzanie pe cei drepţi, îşi ridică privirile şi închise cartea. “Da”, spuse el cu glas scăzut, dar plin de speranţă, “trebuie s-o fac”.

“Numai el mă poate vindeca. Procesul de rezolvare prin transformare energetică mă va conduce şi pe mine spre lumină şi dragoste!”. În dimineaţa următoare, chiar în timpul pauzei pentru micul dejun, s-a îndepărtat de colaboratorii care nu trebuiau să-i cunoască toate problemele personale şi a telefonat la cabinetul doctorului Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld. Sunt într-o şedinţă şi din păcate nu pot vorbi cu tine personal. Mă poţi găsi la ora…” Diavolul şi-a notat orele de consultanţă şi a început să se simtă gelos. Aces om mai avea şi alţi clienţi. Totuşi, în curând, a înlăturat gândurile acestea nedemne şi şi-a continuat munca. Mai târziu, după-amiaza, a avut în sfârşit, succes. “Da, aici Anand, ce pot face pentru dumneavoastră?!” a răsunat o voce stresată în receptor. “Vreau să stabilim o întâlnire. Am câteva probleme, poate că mai puţin obişnuite – nu ştiu. Mă puteţi ajuta?” spuse diavolul nervos.

“Nu vă faceţi griji, găsim noi o soluţie. Nu există nici o problemă pe care să nu o cunosc şi pe care să nu o pot rezolva”, răspunse sigur pe el, Dr. Devadip Anand Satarasch. “Am studiat terapia psiholingvistică Chakra la Enlightment-Pyramid-Center din New York şi Muller-Work cu însuşi Muller, cu care colaborez. Noi doi am scris şi o carte împreună.” Diavolul ştia acest lucru de la Agenţia de distribuţie a razelor de lumină şi înlemni datorită sentimentului de respect interior, căci ceea ce citise în această carte deschizătoare de drumuri suna bine, îşi amintea cu precizie, chiar dacă n-a înţeles foarte bine despre ce este vorba. “În afară de aceasta”, continuă terapeutul, “cu ajutorul puterii mele directe de a vedea aurele pot găsi toate blocajele cât ai zice peşte. După aceea, le dizolv cu blândeţe, cu ajutorul forţei universale de transformare prin dizolvare vibraţională. În acel moment, va ieşi la suprafaţă adevărul tău eu dumnezeiesc, care se găseşte deasupra energiilor inferioare ale armurii tale emoţionale şi, odată cu aceasta, se va armoniza şi karma ta negativă.”

Între timp, diavolul era nerăbdător să fixeze o întâlnire şi, din întâmplare, Dr. Devadip Anand Satarasch avea vinerea următoare timpul necesar pentru o şedinţă intensivă. Diavolul trebuia să-şi ia concediu şi şedinţa costă aşa de mult încât chiar şi el trebui să înghită de câteva ori în sec dar, în ultimă instanţă, era vorba despre armonia sa interioară şi despre curăţarea Karmei! Până în momentul sosirii zilei stabilite, Scaraoţchi a avut parte de o perioadă plină de sentimente contradictorii. De mai multe ori a fost aproape de a anula întâlnirea, fiindcă avea cumva sentimental că-şi va putea rezolva problemele singur. Dar, de fiecare dată, a învins senzaţia că aceasta este foarte importantă pentru el şi cărţile sale de tarot îi arătau acelaşi lucru. Desigur că n-a intrat total nepregătit în centrul cristalelor luminoase.

S-a îmbrăcat cu un trenci lung, care-i ascundea statura şi – înainte de toate, coada – şi-a pus pe cap o pălărie, că să nu i se vadă coarnele, şi-a înfăşurat în jurul gâtului un şal, şi-a pus mănuşi, ochelari de soare şi cizme. Grijuliu, şi-a turnat o jumătate de litru de parfum franţuzesc scump pe pielea scorţoasa pentru ca nimeni să nu-l poată recunoaşte imediat după miros. Înarmat astfel, ieşi din casă şi porni spre locul primei şedinţe terapeutice. Intrarea în centrul cristalelor luminoase era impresionantă şi diavolului i s-a părut că percepe şi faptul că acea clădire iradia ceva extrem de luminos şi limpede. Pe uşă, pe un panou din alamă, scria cu litere violete: Dr. Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld – Terapie psiholingvistică pentru armonia Chakra – Muller–Work Master Enlighter – supervizarea de procese de transformare prin dizolvare universală – sunaţi pentru a stabili o programare.

Pentru moment, stăpânul tuturor iadurilor inferioare, mijlocii şi superioare, devenit nehotărât, a ezitat din nou. După aceea însă, şi-a făcut curaj şi a sunat la uşă. Reuşise. Reuşise să ajungă la cel care îl putea vindeca prin propriile forţe. În sfârşit, acum, după mii de ani de blocaje sentimentale şi acumulări de Karme negative, îşi va sfărâma cătuşele şi-şi va putea descoperi sinele divin. Se simţea cumva fericit. Uşa s-a deschis şi în faţa să se găsea Dr. Devadip Anand Satarasch. Un bărbat puternic, de vârstă mijlocie, îmbrăcat în alb, puţin supraponderal – dar şi Buddha a fost aşa – omul care, cu mult timp în urmă îi dadu-se atâta de furcă. Omul acesta îi zâmbea prietenos. “Intră, îmi pare bine că ai venit”, îi spusese el. Stăpânul fiinţelor întunericului intră. ”Să mergem direct în sala de transformare.Simt dorinţa ta de a te transformă şi trebuie să folosim ocazia”.

În sinea sa, diavolul sări în sus de bucurie şi uşurare. Terapeutul său …a simţit…dorinţa sa de schimbare!!! Cât de sensibil era acest om, cât de sigur de sine, ce minte clară, cât de puternic şi de spiritual. Michiduţă s-a felicitat pentru alegerea pe care o făcuse. N-ar fi trebuit să-i fie frică de şedinţa de terapie. A mai simţit şi o uşoară dislocare a blocajelor. Era sigur că, într-un anumit fel, Dr. Anand Satarasch lucra deja cu el mental – energetic sau karmic. Era aşa de cufundat în gânduri, încât terapeutul a trebuit să repete de trei ori aceeaşi întrebare înainte ca diavolul să fie conştient de acest lucru. ”Cum? Da, am înţeles.Vreţi să-mi scot hainele şi ochelarii de soare. Cu plăcere dar, ca să fiu onest, sunt puţin inhibat. Ştiţi, nu arăt la fel ca ceilalţi oameni. Mă simt penibil şi, în afară de aceasta, nu vreau să vă sperii”.

Terapeutul l-a privit cu un zâmbet profesional, amabil şi i-a replicat: “Am vindecat mii de oameni, mulţi dintre ei credeau că şi tine că ar fi altfel şi că nu merită să fie iubiţi, dar nu este aşa. Ai să vezi. Vom parcurge împreună procesul de transformare prin dizolvare şi ai să-ţi descoperi sinele divin pe care îl percep de pe acum, ca la toţi oamenii care se găsesc în apropierea mea. Dezbrăcate! Peste patru zeci de minute are să mai vină cineva pentru o iluminare intensivă şi vreau să avem timp suficient.” Diavolul şi-a adunat tot curajul , a respirat profound abdominal pentru a se centra aşa cum a învăţat dintr-o carte despre aura scrisă de un domn Kiel sau Hamburg sau ceva asemănător şi şi-a scos ochelarii. A urmat pălăria şi în momentul în care şi-a dezbrăcat mantaua şi s-a întors, a auzit zgomotul unei somiere terapeutice care se răsturnâ, în spatele căreia se baricadase Dr. Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld.

”Isuse, Christoase! Tatăl nostru care eşti în ceruri. Binecuvântată fie Împărăţia Ta şi iartă-ne nouă astăzi păcatele noastre zilnice!” terapeutul a continuat să spună toate rugăciunile şi invocaţiile care îi veneau în minte, ţipând cu o voce sugrumată, în timp ce-şi făcea cruce…
Te las pe tine să te gândeşti la un sfârşit, în care poţi să te gândeşti dacă diavolul mai duce şi acum povara unei karme negative sau în sfârşit a fost eliberat de limitarea capacităţii sale de socializare şi în alegerea meseriei din cauza influenţelor care i-au marcat copilăria. Această poveste continuă să fie rescrisă de fiecare dintre noi…